Swis Nature

Danube Delta Biosphere Reserve

Dunărea

La capătul celor 2860 km pe care-i parcurge de la izvoare (Donaueschingen – Munţii Pădurea Neagră din Germania) până la Marea Neagră (anticul Pontus Euxinus), Dunărea construieşte, de mai bine de 16.000 de ani una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume. Prin bogăţia peisagistică şi prin fauna în care păsările ocupă un prim loc, Delta Dunării prezintă un interes cu totul deosebit din punct de vedere ştiinţific, turistic şi chiar economic.

Dunărea și brațele ei.

Dunărea la vârful deltei (Ceatalul Chiliei) drenează un bazin hidrografic de 805.300 kmp, cu 120 afluenţi mai importanţi şi un debit mediu de (6.515 mc/s) şi îşi distribuie apele pe cele trei braţe principale:

Chilia, cu multe ramificaţii şi ostroave, este cel mai tânăr şi mai lung (120 km) şi mai viguros prin faptul că transportă cel mai mare volum de apă şi aluviuni (58%). În evoluţia sa a format câteva delte secundare – prima în depresiunea Pardina, a doua după localitatea Chilia Veche şi a treia, în desfăşurare după Periprava. Pe acest braţ se practică navigaţia fluvială, porturi mai importante fiind Izmail şi Vîlcovo (Ucraina).

Sulina, a fost preferat în urma studiilor Comisiei Europene a Dunării (1856) pentru navigaţia maritimă, fapt ce a dus la corectarea unor meandre şi adâncirea albiei în intervalul 1862-1902. Ca urmare, lungimea s-a redus de la 92 km la 63,7, iar volumul de apă şi aluviuni scurs a crescut de la 7-8% la 18,8% . Oraşul Sulina ca port de intrare a vaselor maritime a avut variaţii în dezvoltarea sa economică. Datorită aluviunilor depuse la gura braţului s-a realizat un canal care înaintează treptat în mare (în prezent are 10 km) pentru menținerea navigaţiei.

Sfântu Gheorghe, cel mai sudic şi mai vechi braţ cu o lungime de 109 km, a suferit şi el în anii 1980-1990 modificări prin rectificarea meandrelor în număr de şase, scurtându-se la 69,7 km. Volumul de apă şi aluviuni care se scurge pe acest braţ este de 23,2%. Înainte de vărsare în Marea Neagră, din braţul Sfântu Gheorghe se desprinde un alt braţ, pe partea dreaptă, care la rândul lui se bifurcă în Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească. Ambele debuşează într-un golf numit Meleaua Sfântu Gheorghe rezultat din apariţia (1897) şi dezvoltarea insulelor Sacalin (care în prezent s-au unit cu continentul formând o peninsulă de 19 km lungime).

Principalele categorii morfologice și hidrografice cuprind: grindurile marine având o poziţie aproape perpendiculară pe braţele Dunării, în partea estică a deltei, grindurile fluviatile ce însoţesc braţele Dunării și gârlele principale, câmpurile continentale, terenurile mlăştinoase, acoperite cu apă, în funcţie de nivelul Dunării, şi de vegetaţie palustră situate între -0,5 şi 1 m, lacurile (peste 440) care ocupă depresiunile situate sub 0 m în partea vestică (delta fluviatilă) şi sub 0,5 m în partea estică (delta maritimă), asociate în complexe lacustre, precum şi braţele, gârlele şi canalele principale.

up
În sus și în jos pentru a vedea toate fotografiile. Apăsați pe fotografie pentru marire.
down