Imaginea actuală a văii Dunării a evoluat în urmă cu doar câteva mii de ani. După ultima epocă glaciară, nivelul de apă al Dunării a crescut ca urmare a topirii gheţurilor și a tăiat o vale largă şi adâncă prin munți, formând frumosul peisaj al Cotului Dunării. Prin depunerea sedimentelor, Dunărea a creat insule în zona Parcului Național, cum ar fi parțial protejata Insulă Szentendre.

Dunărea adăposteşte specii rare de pești, cum ar fi pietrar [Zingel Zingel], fusar [Zingel streber] și răspar [Gymnocephalus schraetser]. Toate cele trei specii trăiesc în braţele principale ale fluviului deoarece au nevoie de ape curgătoare rapide. Sunt active pe timp de noapte, în căutare de hrană în apele de mică adâncime. Hrana lor este compusă din animale mici sau resturi organice purtate de ape, pe care le caută în partea inferioară a albiei, între pietricele sau deasupra lor. Depun icrele şi se dezvoltă tot în ape de mică adâncime, cu viteză mare de curgere.

Cele mai valoroase specii sunt cele care au evoluat în Dunăre sau afluenții săi, iar expansiunea lor actuală este limitată în principal la aceste ape, prin urmare, conservarea acestor specii este posibilă numai în aceste ape. Ca un rezultat al dragării Dunării, aceste specii au fost serios afectate. Alte proiecte ulterioare de regularizare ar putea duce la dispariția acestor specii din această secțiune a fluviului.