Delta Dunării este una dintre cele mai întinse arii naturale protejate de pe continentul european şi, totodată, cea mai bine conservată zonă umedă din Europa, singura deltă din lume declarată în întregime rezervație a biosferei. Declararea ca Rezervație a Biosferei în 1990 reprezintă o recunoaștere acordată, în egală măsură, atât populației locale și modului tradițional de viață bazat pe resursele naturale ale zonei, cât și patrimoniului cultural ale diferitelor grupuri entice.

Peisajul natural caracterizat de originalitate și diversitate, aproape nederanjat, constituit dintr-unmozaic de braţe ale fluviului, canale, lacuri de diferite tipuri şi mărimi, stufărişuri, păduri de trestii, dune de nisip, păduri de stejar cu vegetaţie mediteraneană, plaje, reprezintă principala atracţie turistică a Deltei Dunării.

Biodiversitatea ecosistemelor deltaice –Minunatele habitate naturale ce se dezvoltă în această zonă, sunt dintre cele mai variate din România, oferind condiții favorabile pentru un număr impresionant de specii, găzduind aproximativ 7.400 specii, dintre care 2.383 specii de floră și 4.029 specii de faună.

În Delta Dunării au fost inventariate aproximativ 340 specii de păsări ce reprezintă în jur de 85% din totalul speciilor de păsări din România și 40% din totalul speciilor de păsări din Europa. Conform Convenției de la Berna 320 specii sunt protejate(229 specii de păsări sunt incluse în Anexa II- Specii de faună strict protejate și 91 de specii incluse în Anexa III- Specii protejate de faună) iar conform cadrului legal din România, 12 specii periclitate sunt declarate “monumente ale naturii”. Aria este recunoscută pe plan internațional ca loc de cuibărit pentru numeroase populații de păsări (peste 170 de specii) ce includ pelicanul comun, pelicanul creț, cormoranul mic, etc.

În limitele Rezervaţiei Biosfere Delta Dunării, sunt 30 de tipuri de ecosisteme, din care 23 ecosisteme naturale şi 7 ecosisteme antropice. Principalele ecosisteme sunt reprezentate de: ecosistemul apelor curgătoare (reofile) ce cuprinde braţele Dunării,dar şi o serie de gârle şi canale mai importante în care, pe lângă alte numeroase animale de tipul viermilor, moluştelor, se dezvoltă în condiţii optime ihtiofauna reprezentată prin: crap (Cyprinus carpio), şalău (Lucioperca lucioperca), somn (Silurus glanis), etc. precum şi sturioni de apă dulce – cega (Acipenser ruthenus), peşti migratori ca scrumbia de Dunăre (Alosa pontica), sturioni marini – morunul (Huso huso); ecosistemul apelor stagnante reprezentat în principal de lacuri, este caracterizat printr-o floră bogată submersă şi plutitoare precum the ciulinul de baltă (Trapa natans), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), etc; ecosistemul suprafeţelor mlăştinoase şi inundabile (al stufăriilor şi plaurului) este dominat predominant de stuf (Phragmites communis). Un loc aparte în ecosistem îl ocupă formaţiunea de plaur, un amestec de rizomi de stuf, ierburi, resturi organice şi de sol, de obicei plutitoare.

O importanţă deosebită o reprezintă desemnarea Deltei Dunării ca sit de importanţă comunitară, în care se găsesc 29 tipuri de habitate specifice bioregiunii stepice şi4 tipuri de habitate din bioregiunea pontică, în cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000.