Lunca Dunării conectează Neuburg și Ingolstadt. Este una dintre cele mai importante pădurile de luncă din Germania. Din acest motiv, este o zonă necesară de conservare. Pădurea riverană are legătură cu apele subterane și apele de inundații. Schimbările nivelului apei influenţează malurile și pădurea riverană, care determină diferite habitate naturale.

Oferta mare de habitate naturale asigură condiții bune pentru floră și faună. Tipice pentru floră sunt, de exemplu ghiocelul (Leucojum vernum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale) și stejarul (Quercusrobur). Specia de ghiocel de exemplu, este periclitată în Germania, populația sa fiind în scădere. La Donau-AuwaldNeuburg-Ingolstadt are un refugiu netulburat și înfloreşte pe mii de metri pătrați arătând precum zăpezile proaspăt căzute. Violeta (Viola elatior, periclitată în Germania) și Senecio paludosus (periclitată în Germania), sunt specii native din lunca Dunării.

Lunca Dunării este, de asemenea, habitatul perfect pentru diferite specii, cum ar fi castorul (Castor fiber), gaia roşie (Milvus Milvus), muscarul gulerat (Ficedula albicollis) sau rădaşca (Lucanus Cervus). Castorul ca un arhitect peisagist, creează noi habitate, care sunt foarte importante pentru biodiversitate. Gușa vânătă (Luscinias vecica) și pescărelul albastru (Alcedo atthis), pot fi de asemenea găsite în zona de conservare.

Zona de luncă conectează de asemenea habitate diferite: umede și uscate, sărace și hrănitoare, deschise și împădurite. Părţi de pădure sunt pășuni părăsite. Acestea sunt maluri vechi de pietriș uscat, care se încălzesc în timpul verii. Plante, cum ar fi orhideea Hummel-Ragwurz (Ophrys holosericea) sau insecte, precum lăcusta cu aripi albastre (Oedipoda caerulescens) favorizează acest habitat.

O parte specială a pădurii, "Gerolfinger Eichenwald", s-a dezvoltat de la utilizarea ca "Mittelwaldand" pajiști, pășuni intercalate și chiar terenuri agricole. Un "Mittelwald" este o formă de cultivare forestieră. În principal s-au folosit stejari ca palier superior iar arbuștii și arborii mici dintre ei sunt folosiţi periodic ca lemn de foc. Astăzi, pădurea este cultivată în mod tradițional, şi oferă un habitat favorabil de exemplu pentru ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius).