Swis Nature

Duna-Ipoly National Park

Parc Național în Cotul Dunării

Parcul Național Duna-Ipoly cuprinde Dealurile Pilis, Visegrád și Börzsöny Hills, secțiunile neperturbate din Valea Ipoly și părți ale insulei Szentendre.

Baza de rocă a Dealurilor Pilis ce se întind de la Esztergom la Budapesta este de calcar și dolomită și cea mai mare parte a celor 200 de peşteri ale Parcului Național ce se găsesc aici, găzduiesc specii rare de lilieci.

Dealurile vulcanice Visegrád și dealurile High-Börzsöny au fost separate în timpul ultimei ere glaciare de apele fluviului Dunărea.

Flora din Parcul Național este remarcabil de complexă. Aceasta cuprinde de la păduri de stejar, carpen, fag la vegetație de luncă. Pe părțile mai înalte şi mai reci ale munţilor, gorunul amestecat cu carpen formează păduri mixte. Speciile din urmă cresc mai scurte, formând un al doilea strat gros de copaci, care oferă multă umbră. Aceste părți întunecate ale pădurii au un nivel mai puțin dezvoltat de arbuşti, iar la nivelul ierburilor trăiesc doar câteva specii perene, cum ar fi bine cunoscutul ghiocel, care petrece vara şi iarna în pământ ca bulb.

Peisajul din văile fluviului este foarte diferit de cel din Pilis și Börzsöny. Vadurile înguste sunt însoțite de arini iar pe terenuri mai joase, de sălcii fragile. Pajiștile naturale de munte au sol subțire, fără păduri. Pe crestele sudice stâncoase, pante abrupte sunt acoperite de vegetaţie ierboasă. Acolo unde există soluri ce oferă condiții mai bune se dezvoltă pajiști.

Parcul Național oferă adăpost pentru multe specii de animale mai mult sau mai puțin periclitate. Insecte, amfibieni, reptile, păsări și mamifere prosperă în zonele protejate de dealuri, văi și habitate acvatice. Printre păsări, vulturul imperial, șoimul, prigoria și ciocănitoarea se înmulţesc în aceste zone protejate.

O specie spectaculoasă de insectă, din fam. Cerambycidae, care apare şi în logo-ul Parcului National, este larg răspândită în pădurile bătrâne de fag, dar reducerea suprafețelor acestora le periclitează existența.

Mamiferul carnivor cel mai protejat este linxul, care a dispărut aproape complet din zonă pe la începutul secolului 20. Au fost observați doar ocazional în Börzsöny în ultimii zece ani. Este un carnivor extrem de atent, sensibil la prezența perturbatoarea a omului.