Acest tărâm spectaculos de ape a oferit ample posibilităţi chiar şi pentru oamenii din Neolitic. Artefacte din perioada calcolitică și epoca bronzului cu siguranță susțin această teorie, ca şi descoperirea urmelor lăsate de oamenii din epoca fierului, ilirii, celții, hunii și diverse triburi germanice.

Panonia, o veche provincie a Imperiului Roman, era mărginită de Moson-Danube în nord, și migrația în masă a afectat doar periferia Szigetköz. Inițial populată de avari și popoarele slave, apoi de maghiari (conducătorii Huba, Lehel, și Megyer), Szigetköz a fost locuită permanent de oameni. Enumerate aici sunt unele dintre cele mai vechi așezări istorice: Vének (1093), Dunakiliti, Halászi și Lipot (secolul XIII).

În timp ce această lume închisă de ape a fost cruțată de momente furtunoase și violente ale istoriei, lupta dintre oameni și sursa lor dătătoare de viață, Dunărea, a fost continuă. Inundaţiile frecvente au dus la prăbușirea malurilor, provocând pagube enorme și modificarea aspectului braţelor an după an. Adaptându-se circumstanțelor în schimbare, locuitorii acestor așezări s-au mutat de pe o insulă pe alta pentru a găsi condiţii propice. Diferite abilități și meserii legate de acest teren și de apă s-au dezvoltat înainte de începerea operațiunilor de regularizare a fluviului. Căutătorii de aur erau pribegi misterioşi ai acestui labirint de ape: acest meșteșug tradițional a fost transmis din tată în fiu. Similar cu pescarii, căutătorii de aur erau o comunitate unită. Ei știau tot ce se putea şti despre malurile fluviului și atunci când erau în mișcare, îşi construiau colibe din stuf.

Un grup numit "oamenii luncilor" rătăceau prin mlaștini, zone umede și păduri de luncă, colectând comorile naturii. Prindeau lipitori, raci, broaşte ţestoase; adunau ouă, fructe de pădure, ciuperci şi multe plante.

Szigetköz are o valoare extrem de importantă în ceea ce privește resursele naturale, fiind a doua mare sursă de apă potabilă din Ungaria. Conservarea acestui teren este esențială pentru susținerea habitatelor sale diverse și a calităţii apei.

Într-o încercare de a conserva flora, fauna și lumea caracteristic insulară din Szigetköz, a fost înființată în 1987 Aria Peisagistică Protejată Szigetköz. Aceasta acoperă o suprafață de 10.127 ha -. Aproximativ 27% din Szigetköz – 1.325 de hectare fiind strict protejate iar 446 de hectare fiind mlaștini.